Citate ”Sânge și flori de portocal”

0 296
  1. “Când se zări în oglindă nu se recunoscu, văzu doar fiara însetată, dominând cu succes caracterul lui slab. Şi totuşi, ce văzu îl fascină. Îşi smulse privirea tulbure de la oglinda din hol şi se îndreptă către o uşă care dădea într-o încăpere mică. Acolo dădu nas în nas cu o altă oglindă. De ce spera oare că aceasta îi va arăta pe altcineva şi nu pe demonul care îl ţinea de umeri? Demonul…acel gând insistent care nu-i dădea pace… „

  2. „Oglinda strălucea pal de la micul bec care era menit să ilumineze această   debara prăfuită. Chipul lui palid părea o fantomă prinsă în spatele oglinzii şi pierdută pentru totdeauna. Parcă îşi lua la revedere de la el batjocorindu-l. Sub oglindă zăceau într-o dezordine de nedescris foarfeci, poze, resturi. Un zgomot strident se auzi, prelungit de un ecou, oglinda spărgându-se, cioburi căzând ca şi cum ar fi plouat cu mici oglinzi, tăioase, pătate pe alocuri cu sânge.”

  3. „Luna ilumina camera lăsând în urma ei umbre misterioase ale obiectelor care o înconjurau. Reuși să ațipească în câteva minute legănată de aceste raze generoase şi liniştitoare. Zgomotele unor paşi au trezit-o şi inima i s-a oprit de spaimă. Aceeaşi lună revela şi chipul străinului care stătea în dreptul uşii. Avea o mască întunecată, era înalt şi atletic.”

  4. „Privirea lui îi sugerea să aibă încredere în el și să-l lase s-o țină. Ea a închis ochii și tremurând a dat drumul balustradei, mai întâi cu o mână mai apoi cu cealaltă. Acum se afla total la mâna lui, dacă el îi dădea drumul ea s-ar fi prăbușit în gol… Însă ea nu prea avea de ales, trebuia să aibă încredere în străinul ucigaș.”

  5. „Cât de ușor i-a fost când el controla totul! Atâtea destine și vieți, s-a jucat cu ele cum a vrut el. În ce contradicție se află sufletul ei acum, îl iubește dar moralitatea o împinge aproape cu disperare să elucideze totul și să facă dreptate. Care va fi mai puternică? O dragoste aproape obsesivă și stranie față de lord sau simțul acut al dreptății și repulsia față de un criminal?”

  6. „Repede, aprinse lumina care se afla deasupra patului și atunci i-a sărit în ochi acea mască ce a îngrozit-o și a fascinat-o totodată de-a lungul timpului. Cârligul strălucea în lumina becului, aruncând mici scântei în jurul lui, ca o sabie bine ascuțită, înfometată după sânge. Criminalul era așa cum își aducea aminte ea, comun, fad, omul care ar trece pe lângă tine pe stradă și nici nu ai bănui că zace asemenea răutate în el.”

You might also like More from author

Leave A Reply

Your email address will not be published.