Locotenentul Marlow

1 564

 

Justiţiarul nu ar fi complet fără un adversar pe măsură. Locotenentul Marlow este mai mult decât un poliţist, este un fenomen cu impactul unui val seismic. Încăpăţânat, guraliv, critic şi extraordinar de amuzant, acesta pare că mai mult încurcă iţele decât să le desfacă. Talentul nativ de a se certa cu lumea, mai ales cu presa, cu subalternii dar şi cu superiorii, metodele neortodoxe de investigaţie şi limbajul colorat ne dau impresia că niciodată nu ar putea să elucideze vreun caz. Are boală pe celebrul său omolog Hercule Poirot, pe care dacă ar putea, l-ar strânge de gât cu propriile mâini. Este avar, poartă haine uzate, face economie la apa caldă, nu răspunde la salut şi se ceartă zilnic cu reporterii de la televizor. Pe Justiţiar îl vede ca pe cel mai complex caz al său şi nu este deranjat de faptul că de 20 de ani nu i-a elucidat misterul. Singurul lucru pe care îl admiră sau îl iubeşte este minunatul oraş Boston. Nu are familie sau rude şi nădăjduieşte să moară singur, atins de vreun glonţ. Este admirat şi apreciat de tânărul său subaltern Sebastian Gonzalez, care vede în el un model şi care în studenţie i-a citit manualul de criminalistică, din care Marlow nu îşi mai aduce aminte un cuvânt. Să aplice la bătrâneţe ce a scris în tinereţe i se pare o grozăvie.

Cel mai bine s-a autocaracterizat în singurul interviu pe care presa a îndrăznit să il ia :

“Bărbaţii sunt de pe Marte, femeile de pe Venus, poliţia este ruptă din Rai, iar eu sunt însuşi Dumnezeu” – loc. Marlow, în “Gospel”

You might also like More from author

1 Comment

  1. Krista says

    Am vazut ca apare romanul Vremea Justitiarului
    Abia astept!

Leave A Reply

Your email address will not be published.